...amintire...

NU m-am gandit vre-o data ca am sa ajung sa scriu despre locul unde m-am nascut, Nu pentru ca nu as iubi locurile natale ci doar din simplu motiv ca aici am regasit ceea ce nu gaseam. Asa ca m-am hoatarat sa scriu despre aceas din motive simple uneori...dorul de casa, de parinti . M-am nascut intr-un loc pitoresc asi zice eu, in apropierea Prutului,inconjurat acu 10 ani de paduri ... pacat ca timpul le schimba pe toate... acum nu imi mai pare locul natal asa ca mai inainte...lumea sa schimbat s-au schimbat si locurile.

Si nu pot scrie despre bastina fara sa imi aduc aminte de copilarie. Ea a fost si este acea parte a vietii care iti aduce cele mai dulci amintiri, atunci cand mama ne rasfata cu acele nimicuri care atunci pareau un lucru extraordinar. Copilaria e cel mai minunat monent din viata, sunt clipele in care iti aduci aminte de bunci si de iubirea lor extraordinara pentru tine, sunt clipele in care iti aduci aminte de micile sotii nevinovate... "Duminicile copilariei erau cele mai frumoase, atunci cand eram in asteptarea bunicii si a bunatatilor aduse de ea, Domane parca mai ieri eram copil"...

Trecand de la aceste cipe minunate la clipele grele pe care uneori l-am simtit si eu - istoria. Scrisa de unii intr-un fel si de altii altfel(vorbesc de regimurile prin care a trecut)afecteaza si astazi cursul vietii, impedica reusita si te arata uneori cu degetul - nesuccesul...Poate istoria neamuli meu a fost cruda cu acea parte a fostei Romanii Mari, a fost pasata dintr-o parte in alta....oamenii sunt astazi asa cum sunt , unii si-au pierdut originea si nici nu mai stiu de unde si cum provin. Unii isi neaga originile , altii cred in istoria neamului sau, insa cert este ca lumea de acolo nu mai stie incotr-o o sa se ajunga...si pacat mare pacat ca astia mici ca nu au nici un viitor, si asta tot din cauza lacomiei unora a indiferentei, sau poate noi am fost prea nepasatori poare bunici si strabunici nu au avut a stii unde se va ajunge , cert este ca nu sa ajuns nicaieri si din rau in tot mai rau. De cate ori mai duc acasa am senzatie ca nu se ajunge nicaieri, lupta asta nu aduce nici o biruinta...nu pot sa zic ca orasele si satele nu se dezvolta insa asta nu este indeajuns....

Dar ca sa nu vorbesc numai despre faprele urate care se gasesc in aceasta mica tarisoara.....sunt si lucruri frumoase pe care din pacare nu le promoveaza cei care ar trebui sa o faca; sunt locuri pline de istorie locuri pitoresti, chiar daca nu exista munte si mare sunt locuri nemaipomenite, in Codrii sau pe malul Prutului si Nistrului, cetati care au scris istorie pe timpul lui Sefan cel Mare , biserici si manastiri care s-au pastrat de-a lungul anilor... si pacat de ele ....ca nu multa lume le cunoaste...